E minunat cum sunt construita, cum pot inca sa visez si sa ma indragostesc ca si cum nu as fi fost ranita vreodata. Viata este asa si nu altfel! As vrea sa iti inmanez tie visele mele, sa construim o punte impreuna si sa ne regasim. De cateva zile am un suras pe buze ori de cate ori ma gandesc la tine. Nici nu stiu de ce sunt in felul asta, doar te stiu de atata timp…Uneori ma gandesc ca poate sper ca tu sa fii o altfel de speranta dupa ce atatia altii m-au dezamagit si m-au perindat prin praf, poate ma amagesc din nou, dar cu siguranta prefer sa ma mai amagesc de un infinit de ori, doar asa simt ca traiesc. Nu te cunosc deloc, cu toate ca te stiu din fiecare zi. Sunt cinci ani de cand esti oarecum in viata mea si nu am ridicat niciodata privirea spre tine. Nu stiu de ce, poate pentru ca nu am avut curaj, poate ca distanta m-a speriat atat de tare incat nu mi-am permis sa sper, mintindu-ma ca sunt realista. Nu stiu…dar simt ca alaturi de tine voi fi eu, simt ca cineva te-a trimis spre final pe scena vietii mele, dupa ce mi-am trait toate rolurile, sa iesim in aplauze, sa ne putem aprecia. Spun DA cu toata fiinta! Te vreau in viata mea, de data asta pentru totdeauna.
Bine ai venit!