Si daca ploua…

In asfintit, aleile sunt pustii, toate vietatile orasului s-au adapostit lasand in urma lor pasii grabiti si teama de a se lasa atinse de lacrimile cerului. A inceput ploaia cu mii de fulgere lovind haotic in zari indepartate si mi se pare ca stelele risipite pe pamant vin sa-ti lumineze pasii catre casa mea…Vino la mine, stinge lumina si du-ma in ploaia de afara, nu mai vreau sa privesc caderea ploii dincolo de fereastra aburita acum. Nu e timp de cuvinte, vreau sa alergam pe strazi desculti, fara umbrele. Sa dansam in parcuri uscate de seceta, sa ascultam infinitele picaturi ce mor lovite de frunzele copacilor. Sa ma saruti atunci cand ploaia ne loveste mai tare, sa ma imbratisezi atunci cand fulgerele ma infioara. Impreuna sa strigam iubirea, fara ca nimeni sa auda acel “-Te iubesc!” pe care ploaia il va topi in picaturile sale…