Sa cad de pe o stea….
As da orice pentru a cadea de pe o stea, cea mai indepartata dintre ele, pentru a suferi cat mai mult in timpul caderii de dorul vietii ce se va stinge in mine dupa prabusirea mea, numai sa vad mai multa lumina in mintile intoarse pe dos ale celor din jurul meu. E o noapte de toamna in care stelele cad, o toamna plina de noapte in care oamenii cad.
Nu incerca sa prinzi o stea ce cade, nu incerca sa intelegi niciodata sentimentul, sau tot ce citesti acum, pentru ca…asa cum vezi, sentimentele au logica, ai inteles tot ce am scris desi nu ai priceput cum pot fi lasate sa aiba vocea lor…m-am maturizat in ceea ce scriu, si cu toate ca eu inteleg, poate altii nu vad esenta textului meu si e mai bine. Nu scriu pentru a ma explica cuiva, scriu exclusiv pentru mine, trairi pe care le recitesc si ma regasesc peste un timp, cand am uitat ce am fost candva. Imi place atat de mult sa ma joc cu cuvintele, cuvinte ce curg din varful degetelor mele si nu se mai opresc niciodata, cuvinte ce vorbesc cu propria lor voce chiar inainte de a le rosti eu. Cuvintele mele traiesc si nu le spun pentru ca nu ar fi intelese la adevarata lor valoare, cuvintele pe care le folosesc zi de zi, s-au uzat si cred ca toti le stim. Dar cele din sufletul meu nu le stie nimeni, nimeni nu poate patrunde pana acolo…locul unde ele stau ascunse si ies acum atat de tulburatoare si nelinistite pentru ca sunt intr-un moment al vietii in care ma aflu la o rascruce si vreau sa continui complet schimbata si modificata, optez pentru viata pe care mi-am dorit-o intotdeauna si astazi in final am inteles-o…am ghicit drumul ce duce spre succes si liniste si plec linistita pe el si nimeni nu ma va impiedica vreodata..pentru ca astazi am gasit raspunsul tuturor intrebarilor mele….doar astazi!
